Un Oscar pentru ciumpalac
Posted on 21 ianuarie 2012 by av
Un Oscar pentru ciumpalac
de Clarice DINU Postat la: 20.01.2012 17:50 Ultima actualizare: 20.01.2012 20:51
Un Oscar pentru ciumpalac
Asociaţia criticilor de film politic de la Bucureşti nu înţelege despre ce este vorba cu “Ocupai Piaţa Universităţii”, foarte bine primit de public în stradă, chiar şi la a şaptea reluare. Membrii juriului de la Palatul Cotroceni merg pe varianta film absurd, cu Traian Băsescu favorit la categoria “poporul nu mă merită”. La Palatul Victoria este o dramă, nominalizat Emil Boc la secţiunea “dacă plec, eu cui rămân”. Cooperativa liberal-social-conservatoare forţează majoritatea cu o comedie, indecisă încă cine merită premiul “lozul cel mare”, Crin Antonescu sau Victor Ponta .
“Ocupai Piaţa Universităţii” nu este nici despre Băsescu, nici despre Boc, nici despre Antonescu, nici despre Ponta. Este despre oamenii care i-au trimis acolo unde sunt ca să-I reprezinte, însă nu au făcut niciunul faţă fişei postului. Despre cei care vor să fie guvernaţi, dar pentru prima dată nu de indiferent cine-i guvernează. Despre cei cărora li se cere, dar care sunt consideraţi mereu datori. Asta este ce n-au înţeles, nici măcar în al 12-lea ceas, nici Băsescu, nici Boc, nici Antonescu, nici Ponta. Traian Băsescu trânteşte uşa nas poporului care vorbeşte, deşi, în 2007, îl întreba îndatorat “Ce vreţi să fac? Să tac?”. Emil Boc şi gaşca sa se gândeşte la contramanifestaţii şi îl trimite pe Teodor Baconschi să scrie pe blog de “mahalaua violentă şi ineptă încolonată” a useleului. Ţine de scaun, cu riscul de lua chiar şi şansa democratică unei opoziţii puternice în următoarea legislatură. Crin Antonescu şi Victor Ponta vor anticipate acum pentru a se cocoţa ei pe scaune.
Personal, cred că alegerile înainte de termen nu sunt o soluţie. Pentru că, dincolo de a crea instabilitate, într-o ţară care este mult prea departe de a putea face faţă zgâlţâielilor cu care se confruntă Europa, ar da o şansă nemeritată celor care nu o spun, însă care văd strada tot ca pe o mahala ineptă şi încolonată, numai bună să-i servească.
Criza de încredere în soluţiile pe care clasa politică actuală le poate oferi în acest moment reclamă o retragere şi o reconsiderare a rolului pe care aceasta ar trebui să-l aibă. Un guvern technocrat este o variantă de luat în calcul, dacă a mai rămas vreo urmă de bună-credinţă la Palatul Cotroceni, Victoria sau Parlamentului. Până la alegerile din toamnă ar fi suficient timp ca lumea să se dezmeticească. În zonă însă, nicio mişcare deocamdată.
Marele câştig al acestor zile este că oamenii, mulţi, puţini, ciumpalaci sau viermi, au ieşit în stradă, nu pentru Băsescu, PDL, PSD sau PNL, cum s-a întâmplat în ultimii ani, ci pentru ei înşişi şi pentru a-şi revendica locul într-o lume în care şi viermii contează.
Dacă sus-numiţii nu au înţeles asta, loc este destul şi pentru alţii care să înţeleagă. “Ocupai Piaţa Universităţii” este prima victorie a ciumpalacului – a se citi cetăţeanului – în faţa clasei politice.
Clarice Dinu este editor al ziarului Gândul
Filed under: Opinii