Simburii de caise si migdale contin cianura!!!

Articol publicat in: Internet


În data de 17 octombrie 2010, 22:57, Alina Bretter <alina.bretter@gmail.com> a scris:

Con?inutul mediu în cianur? al unui sâmbure de migdal? amar? a fost de 6,2 mg. Consumarea a 60 de migdale amare este fatal? pentru un adult. La copii, doza letal? este de numai 5-10 migdale amare sau de 10 pic?turi de ulei de migdale.

Se recomanda ca pe zi sa nu se consume mai mult de 5 simburi amari de caise, distribuiti uniform pe toata durata zilei .

Sâmburii de caise – pe care îi mâncam cu mare pl?cere când eram copii – sunt cea mai bogat? surs? natural? de vitamina B17. În general, semin?ele fructelor (mai pu?in citricele) con?in aceast? substan??, care le confer? un gust am?rui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apari?ia cancerului.



Ca exemple din practica, acesta recomanda consumarea frecventa a miezului din: nuci, alune, caise, prune (putin), dovleac, floarea soarelui, mar, masline (numai la adulti), struguri (pisati): “Nu se recomanda miezurile de migdale, piersici, cirese, visine, fructe de padure. De exemplu, 100 g simburi de migdale amare contin 0,350 g acid cianhidric, iar o migdala 1 mg. In unele cazuri, exista doze care pot fi mortale”. Alunele contin lipide, proteine, saruri minerale (Ca, P, Mg, K, Fe, Cl, Cu) si vitamine uleioase. Sint nutritive, energizante, tonice: “Se recomanda consumul a cite 15 alune pe zi, timp de 5 zile. Se face o pauza de 5 zile, apoi, la nevoie, se repeta. O astfel cura este indicata in anemie hemolitica, hepatita epidemica, astm bronsic, tuberculoza pulmonara incipienta, in convalescenta, diabet, crestere, eforturi, senilitate, litiaza urinara, colici renale.

Riscul consumului de sâmburi de fructe
Miezul sâmburilor unor pomi fructiferi con?in o cantitate mic? de glicozide cianogenice. Printre aceste fructe se num?r? cire?ele, cire?ele amare, caisele, piersicile, prunele precum ?i merele, perele. Pulpa propriu-zis? a acestor fructe nu este ea îns??i toxic?. În literatura medical? se cunosc mai multe cazuri de intoxica?ii cu sâmburi de fructe, în special la copii. În regiunea Anatolia din Turcia au fost raportate 9 cazuri de intoxica?ie cu cianur? la copii care au înghi?it sâmburi de caise s?lbatice S-a estimat c? victimele au înghi?it probabil mai mult de 10 sâmburi. Au fost raportate ?i alte cazuri de intoxica?ie dup? consumul în cantitate relativ mare de sâmburi de piersic? sau migdale amare. Speciali?tii nu recomand? consumarea sâmburilor de la fructele cu con?inut de glicozide cianogenice.

Toxicitatea cronic? a glicozidelor cianogenice ?i cianurilor
Studiile epidemiologice ?i experimentale arat? c? glicozidele cianogenice din produsele alimentare joac? un rol important în apari?ia gu?ei tiroidiene. Substan?a responsabil? de interferen?ele nedorite cu func?ia tiroidei este tiocianatul, produsul care rezult? în urma reac?iei de detoxifiere a cianurilor derivate din produsele cianogenice. Studiile efectuate în Africa pe popula?ia cu gu?? endemic? au ar?tat c? principalii factori etiologici ai bolii sunt deficien?a de iod ?i activitatea gu?ogen? a alimenta?iei cu cassava.

Cianurile inactiveaz? citocrom oxidaza (o enzim? tisular?) prin fixarea ionilor de Fe 3+ ?i Fe2+ ?i determin? o sc?dere a utiliz?rii oxigenului în ?esuturi cu producerea unei st?ri de anoxie histotoxic?. Intoxica?ia acut? cu cianur? se manifest? prin respira?ie accelerat?, sc?derea tensiunii arteriale, cre?terea frecven?ei pulsului, ame?eli, cefalee, dureri abdominale, v?rs?turi, diaree, confuzie mental?, spasme ?i convulsii. Decesul survine când nivelul de cianur? dep??e?te capacitatea de detoxifiere a organismului. Doza oral? acut? letal? de cianur? la om este între 0,5-3,5 mg/kg corp (50-100mg doz? total?). Copiii prezint? un risc relativ crescut datorit? greut??ii lor corporale mai mici. Intoxica?ia cronic? cu cianuri poate duce la apari?ia unor deregl?ri cum ar fi ale func?iei tirodiene ?i la tulbur?ri neurologice. Acestea apar de obicei la indivizi a c?ror alimenta?ie se bazeaz? în mod dispropor?ionat pe manioc ?i au o stare nutri?ional? precar?. În realitate, cu excep?ia cazurilor speciale sinuciga?e, nu avem de-a face direct cu cianurile ci cu glicozidele cianogenice care elibereaz? cianura prin hidroliz? enzimatic?.

Toxicitatea acut? a glicozidelor cianogenice
Experimental au fost administrate la om pe cale parenteral? (injectabil) doze de pân? la 10 g de amigdalin?, f?r? efecte toxice acute. Aceasta sugereaz? c? glicozidele injectate ca atare nu produc modific?ri metabolice semnificative. În schimb 50 mg de cianur? are efecte toxice clare ?i poate avea efect letal. Administrarea per oral a amigdalinei prezint? poten?ial toxic. Datorit? unor enzime din tubul digestiv (produse de flora intestinal?) poten?ialul toxic al amigdalinei administrat? pe gur? ar putea fi de 40 de ori mai mare decât a celei administrate parenteral, probabil datorit? eliber?rii cianurii de c?tre enzime.Se estimeaz? c? pentru a produce toxicitate, un individ adult trebuie s? consume între 10-20 de kg de manioc (ducând la eliberarea în organism a 10-20 mg/kg de cianur?). Indivizi bine nutri?i au ingerat 1000 mg de amigdalin? pur? ?i chiar mai mult zilnic, f?r? s? se pun? în eviden?? efecte adverse.




Vitamina B17

Nu, nu este vorba de binecunoscutul bombardier american! Este vorba despre o vitamin?, mai pu?in cunoscut?, dar foarte controversat? în lumea medical?. Dup? ani de cercet?ri, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, în 1950, o nou? vitamin? pe care a denumit-o B17 – cunoscut? ?i sub numele de amigdalin? (sau laetrile).
Se face din ce în ce mai auzit? opinia conform c?reia cancerul ar fi o boal? cauzat? de o deficien?? nutri?ional?. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxin? misterioas?, ci pur ?i simplu despre absen?a unei substan?e pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa: vitamina B17.

Sâmburii de caise – pe care îi mâncam cu mare pl?cere când eram copii – sunt cea mai bogat? surs? natural? de vitamina B17. În general, semin?ele fructelor (mai pu?in citricele) con?in aceast? substan??, care le confer? un gust am?rui, specific. Conform studiilor dr. Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apari?ia cancerului.

Amigdalina este alc?tuit? din dou? molecule de glucoz?, o molecul? de acid cianhidric (compus anti-neoplastic) ?i o molecul? de benzaldehid? (analgezic). Comercial, amigdalina (vitamina B17) se prepar? din sâmburii de caise.

Tratamentul, considerat în prezent neconven?ional, const? în injectarea intravenoas? a unor doze de amigdalin? timp de dou?-trei s?pt?mâni, urmat de doze orale, pentru men?inere.

Aceast? metod? nu este acceptat? de medicina “ortodox?”, care reclam? lipsa unor dovezi concrete legate de propriet??ile vitaminei B17 de prevenire ?i vindecare a cancerului. Îns??i încadrarea amigdalinei ca ?vitamin?? este contestat?.

Studiile sponsorizate de Institutul Na?ional al Cancerului nu au putut pune în eviden?? propriet??ile terapeutice ale amigdalinei sintetizate din sâmburii de cais? în vindecarea cancerului. În plus, au fost înregistrate cazuri de deces prin otr?vire cu cianur? în urma unor doze orale de amigdalin?.

Adep?ii terapiei neconven?ionale (pro-amigdalin?) declar? c? exist? dovezi în sprijinul tratamentului cu amigdalin?, dar c? ele nu sunt luate în considerare, din motive financiar-politice: companiile farmaceutice multina?ionale nu sunt interesate de promovarea acestui tratament, ele neavând nici un drept (brevet, patent) asupra vitaminei B17.

Tratamentul cancerului cu vitamina B17 este ilegal în SUA – pacien?ii suferinzi de cancer care-?i pun speran?e în aceast? metod? trebuind s? urmeze tratamentul specific la clinici din alte ??ri: Australia, Germania, Belgia, Anglia, Grecia, Israel, Italia, Mexic, Peru, Spania, Elve?ia etc. Costul unui asfel de tratament variaz? între 2000 ?i 5000 USD pe s?pt?mân?…

Pân? ce medicina modern? va proba eficien?a sau ineficien?a acestui tratament, un … sâmbure de adev?r exist?.

Amigdalina era cunoscut? cu mii de ani în urm?, în China ?i Egiptul antic, fiind extras? din migdale amare (de unde vine ?i denumirea). Un papirus egiptean, vechi de peste 5000 de ani, men?ioneaz? utilizarea “aqua amigdalorum” în tratamentul unor tumori ale pielii. Grecii ?i romanii s-au folosit, la rândul lor, de propriet??ile terapeutice ale amigdalinei. De asemenea, numeroase triburi de indieni (Navajo, Karakorum etc) consum? frecvent b?uturi preparate din sâmburi de fructe, bogate în amigdalin? ? în rândul acestora neînregistrându-se nici un caz de cancer.

Nu ?tim de partea cui este dreptatea, timpul ?i cercet?rile ce vor fi întreprinse vor l?muri aceast? disput?. Poate c? sursa natural? (sâmburele) este mult mai bun? decât compusul comercial.

Pân? atunci, sfatul nostru este s? mânca?i cât mai natural ?i cât mai variat!

sursa: http://www.anamob.ro/nutritie/vitamine.shtml

“Deci, unde se gaseste in natura Vitamina B17?
Cele mai cunoscute produse ce contin aceasta vitamina sint urmatoarele:

Semintele si miezul din simburii de:

caise
mere
piersici
piersici cu coaja neteda
pere
prune
Cereale:

hrisca
ovaz
secara
orz
orez brun
Pastaioase:

fasole alba
mazare
Soiuri de varza:

broccoli
varza obisnuita
varza vinata/rosie
conopida
Alte produse:

spanac
migdale amare (simburi)
dovlecei
cartofi dulci
zmeur?
coacaza neagra
struguri
ceap? rosie
vin rosu
vanata
Cea mai mare cantitate de Vitamina B17 se contine in simburii de caise. In copilarie noi mincam miezul din simburii de caise, dar alegeam copacii ce aveau simburii dulci si nu pe cei amarui. Vitamina B17 se contine, insa, in simburii amarui. Parintii ne spuneau sa nu mincam simburii amarui si, probabil, aveau partial dreptate, deoarece la descompunerea Vitaminei B17 in corp se elimina acid cianhidric, care in cantitati mari este toxic pentru organism. Se recomanda ca pe zi sa nu se consume mai mult de 5 simburi amari de caise, distribuiti uniform pe toata durata zilei .

Semintele de mere de asemenea contin multa VItamina B17. Englezii au un proverb “An apple a day keeps the doctor away” (Un mar pe zi te tine departe de medic). Din perspectiva Vitaminei B17 acest proverb este adevarat si te poate feri de cancer, daca o data cu marul maninci si semintele, sau, cum se mai spune – ciocanul marului. Se recomanda sa nu se manince numai semintele marului, ci marul impreuna cu semintele. Astfel cantitatea de seminte este limitata la numarul de mere pe care le poti minca.

Probabil ca o parte din cei care o sa citeasca acest articol nu o sa se convinga de eficacitatea Vitaminei B17 in combaterea cancerului. Parerea mea este ca produsele enumerate mai sus pot aduce numai beneficii organismului, fara a lua in consideratie Vitamina B17. Iar daca totusi Vitamina B17 poate combate cancerul, asa cum se promite, atunci cu atit mai bine!!!”

sursa http://www.invata-in.eu/lascom/2009/06/ … amina-b17/



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Copyright © neneamircea     Powered by WordPress MU    Designed by WPDesigner    Hosted by www.weblog.ro
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X