neneamircea

Cum respirăm

Patologia respiratorie este pe primele locuri în practica medicinii de familie.  Statisticile afirmă că doar 5% dintre pacienţi sunt conştienţi de suferinţa respiratorie şi, mai ales, de faptul că ea este cauzată în cea mai mare parte de o respiraţie incorectă sau deficitară.
Respiraţia noastră are patru componente:
1. Respiraţia claviculară sau înaltă, în care muşchii ridicători ai gâtului activează şi încarcă energetic în mod preponderent partea superioară a plămânilor;
2. Respiraţia toracică (intercostală) sau medie, în care este activată şi încărcată energetic în special partea centrală a plămânilor;
3. Respiraţia diafragmatică (abdominală) sau joasă, în care este activată şi încărcată energetic preponderent partea inferioară a plămânilor, în timp ce partea medie şi cea superioară a acestora rămân mai puţin active, ventilate. Este uşor de identificat prin mişcările ritmice, ample ale zonei abdominale.
4. Respiraţia completă implică umplerea plămânilor şi eliminarea aerului rezidual.

Recomandări

S-a observat că femeile respiră preponderent toracic şi clavicular, iar bărbaţii – abdominal. Este important să începem prin a ne observa clipă de clipă modul propriu preponderent de a respira. De exemplu, o respiraţie deficitară, superficială abdominală, duce şi la un „masaj“ deficitar al organelor interne abdominale, cauzând disfuncţionalităţi ale organelor din această zonă.
Pasul următor este să urmărim o eliminare cât mai bună a aerului rezidual din plămâni, adică un expir cât mai prelungit şi o umplere cât mai bună şi completă a plămânilor, respectiv un inspir amplu. Acest proces îl realizăm aproape inconştient, prin oftaturile prelungi, atunci când avem probleme, fiind metoda naturală, firească, de destresare a organismului. Corpul nostru ştie ce este mai bun pentru el şi este un lucru înţelept să-i ascultăm mesajele.
Statistica recunoaşte faptul că speranţa de viaţă depinde de respiraţie. Se cunoaşte faptul că vieţuitoarele care au o respiraţie foarte rapidă şi sacadată (şoarecii şi iepurii) trăiesc mult mai puţin decât cele cu o respiraţie lentă şi relaxată (elefanţii, de exemplu).