Alma – o alta specie de oameni?
Alma – o alta specie de oameni?
Acum
cateva sute de ani pastorii din Asia Centrala i-au denumit Alma. In
dialectele locale termenul se traduce prin “Om salbatic”. Daca s-ar
reusi, intr-un final, capturarea unui Alma, oamenii de stiinta s-ar
putea confrunta cu nimeni altul decat faimosul Om de Neanderthal. Cazul
hominizilor Alma suscita inca interes, rapoartele despre aparitia lor
curg, iar an de an expeditiile pornesc in cautarea unei fiinte care ar
putea fi celalalt hominid cu care impartim planeta…
Marturiile istorice si rapoartele stiintifice moderne indica Muntii Altai, Muntii Pamir si chiar Caucazul drept locuri unde si-a gasit adapost, departe de ochii omului, un hominid misterios. Cei care l-au vazut sau au intrat in contact cu el sunt absolut siguri de un lucru foarte important: – Oamenii Alma, in ciuda infatisarii lor hirsute, sunt mai asemanatori cu oamenii decat cu vreo maimuta antropoida!
Alma sunt descrisi ca avand capacitatea de a se deplasa si a alerga usor din pozitie bipeda spre deosebire de orice primata. De fapt, multi cercetatori au fost stupefiati de asemanarea intre Alma si reconstituirile recente ale Oamenilor de Neanderthal.
Succesiunea continua de evidente istorice sugereaza o ipoteza
interesanta – Alma ar putea fi mai mult decat o creatura din mituri!
Exista numerosi martori oculari, urme lasate pe sol, nisip si zapada,
precum si o serie de traditii orale, deosebit de bogate, ramase in
folclorul triburilor nomade, traditii care se intind pe o perioada mai
mare de 1 000 de ani…Materialul si istoricul referitor la Alma este de
fapt mai credibil si mai voluminous decat cel referitor la alti
hominizi in genul Yeti, Yeren, Sasquatch, Bigfoot si Shushunaa.
Traditiile orale insista asupra faptului ca Alma nu poseda vorbirea articulata , dar este considerabil mai inteligent
decat orice animal cunoscut si se poate comunica cu ei prin intermediul
limbajului semnelor. Antropologul britanic Myra Shackley a descoperit
chiar ca primele imagini ale unor Alma sunt reprezentate de desenele
din unele tratate vechi de medicina tibetana.
Victime ale Marilor Hani si ale Regimului Comunist
O alta marturie interesanta despre Alma vine din partea pastorilor kirghizi care afirma ca oamenii Alma se folosesc de topoare din piatra pentru a se apara de haitele de lupi, de ursi si de leoparzi. Prima relatare autentica despre Alma vine de la calugarul italian Giovanni da Pin del Carpinni, care in anul 1246 era sol al papei Inocentiu al IV-lea la curtea marelui Batu Han, nepotul lui Ginghis Han . Aflandu-se la Kara Khorum, capitala uriasului imperiu condus de Guyuk Han,
del Carpini aude pentru prima data de la calaretii mongoli despre
existenta unei fiinte cu aspect intermediar intre om si maimuta.
Infiorat, acesta-i scrie papei despre ei, considerandu-i oameni care au
fost pedepsiti de Dumnezeu pentru pacatele lor…
Mai apoi, intre anii 1253-1254, calugarul Wilhelm von Ruysbrook descrie
in cartea peripetiilor sale, intalnirea cu Alma capturati de mongoli si
tinuti prizonieri in custile hanului Mongke din Kara-Khorum. Acolo, von
Ruysbrook are ocazia de a vedea o tanara femela de Alma
tinuta prizoniera intr-o cusca si expusa in prealabil in centrul
orasului. Conform cronicii sale, fiinta avea corpul acoperit cu par de
culoare inchisa, pe cap avea plete, dar pielea fetei, pieptului,
palmelor, talpilor si abdomenului era nuda. Mongolii o hraneau cu
fructe si legume pe care le curata abil de coaja, precum si cu carne
cruda pe care ea o sfasia lacoma cu dintii. Soldatii mongoli
i-au relatat calugarului ca Alma traiesc in munti, le este frica de
caini, evita contactul cu oamenii de care se tem instinctiv si doar
rareori coboara din munti ca sa prinda cate o oaie sau capra ratacita
de turma.
Undeva la sfarsitul anului 1430, Hans Schidtberger,
un nobil bavarez, ajunge ca prizonier de razboi in Mongolia.
Schidtberger se intalneste personal cu doi Alma dupa ce un razboinic
local i-a oferit acestuia drept schimb pentru sabia sa. Emotionat de
starea jalnica a celor doua fiinte, decide sa le hraneasca timp de o
saptamana dupa care le elibereaza in munti. Zoologul si exploratorul
rus Nikolai Przjhevalski a avut ocazia de a observa o
familie de Alma in Mongolia anului 1871, insa inainte de a impusca unul
drept dovada, acestia disparusera in fuga intre stanci. In intervalul
cuprins intre anii 1890-1928 profesorul mongol Tysben Zhamtaro apuca sa faca o cercetare exhaustiva cu privire la ei, aceasta inainte ca din ordinul lui Stalin, profesorul Zhamtaro sa ajunga in Gulag. Dordji Meiren, asistentul sau, apucase sa colectioneze cateva piei de Alma de la pastori, acestea au fost, insa, confiscate de soldatii sovietici si de atunci nu se mai stie nimic despre ele.
In 1963, medicul pediatru Ivan Ivlov noteaza ca
in decursul activitatii sale in Kirghizia, copiii kirghizi
interactionau in joaca, de multe ori, cu puii de Alma. Un caz socant
vine din anul 1941, cand in timpul confruntarii dintre sovietici si Wermacht,
un Alma este capturat de soldatii Armatei Rosii undeva in Muntii
Caucaz. Fiinta era acoperita cu par inchis la culoare si era teribil de
speriata de oameni. Soarta sa a fost cruda. Soldatii rusi l-au
interogat brutal convinsi ca este un spion german deghizat. Exasperati
de incapacitatea acestuia de a vorbi, decid sa-l impuste dupa care
incearca sa-l dezbrace de costumul de blana. Uluiti, realizeaza ca
fiinta nu avea nici un costum…
Concubinajul din Caucaz
O situatie si mai socanta este prezentata de cazul Zanei, femela de Alma care a trait cu un localnic din Abhazia
si a caror relatie a fost implinita de aparitia a doi copii…In anul
1850, pastorii abhazi din satul T’khina, situat la 80 km de orasul Suhumi,
captureaza vie o femela de Alma. Adusa in sat, acesta este numita Zana
si este tinuta prizoniera intr-o magazie. Zana era agresiva la inceput
si se temea de oameni. Un satean, pe numele sau Edgi Genaba, incerca sa o domesticeasca.
Zana nu putea vorbi, avea trupul acoperit cu par fin, bineinteles cu
exceptia fetei, palmelor, pieptului si abdomenului. Fizic era mai
puternica decat orice barbat si accepta sa-l ajute pe Edgi la muncile
campului. Cativa ani mai tarziu, acesta ajunge sa traiasca cu ea spre
dispretul si indignarea celorlalti sateni care o vedeau in continuare
drept un animal salbatic. In ciuda parerii comunitatii, Edgi si Zana ajung sa aiba patru copii impreuna. Denumiti Dzhanda si Kvit,
cei doi frati rezultati din ciudata relatie, o mostenesc pe Zana in
privinta corpului acoperit cu par si a fortei fizice herculeene. Cei
doi vorbesc perfect si prezinta o inteligenta superioara chiar pentru
un om modern. De fapt, Dzhanda ajunge sa vorbeasca fluent georgiana,
rusa, turca si persana. Inainte de cei doi, Zana avusese alti copii cu
Edgi, dar acestia au murit cel mai probabil datorita incompatibilitatii
genetice intre un om si posibila femela de Neanderthalian, dupa cum banuiesc cercetatorii. Din fericire s-a pastrat craniul lui Kvit, care a fost studiat de Dr. Grover Krantz la inceputul anilor 1990, fara ca acesta sa gaseasca trasaturi predominant neanderthaliene.
Ce poate fi?
Alma a creat si creeaza multa valva in randul cercetatorilor.
Subiectul este interesant iar ipotezele sunt fascinate si valabile
deopotriva.
Myra Shackley si Bernard Heuvlemans, doi renumiti criptozoologi, sunt de parere ca Alma sunt o populatie relicta de neanderthalieni. In acelasi timp, Loren Coleman, o alta figura importanta a criptozoologiei, crede ca Alma pot fi supravietuitori din specia lui Homo erectus, primul hominid ce s-a deplasat vertical. Alti cercetatori cred ca Alma sunt rude cu Yeti din
Himalaya. Multi localnici, in schimb, nu vad nici o diferenta majora
intre Alma si oameni, considerandu-i pe acestia simpli oameni salbatici
care nu au avut contact cu civilizatia. Poate ca ei au dreptate…
Misterul se adanceste…In iarna anului 2003, alpinistul rus Serghei Semenov
a adescoperit un picior intreg al unui hominid, perfect conservat in
gheturile de pe crestele Muntilor Altai, la 3 500 m altitudine. Testele
stiintifice cu raze X si Carbon 14 au demonstrat ca ramasita respectiva
are o vechime de cateva mii de ani. ADN-ul sau nu semana nici cu cel
uman nici cu cel al primatelor… sursa; descopera
Filed under: Diverse | Tagged: maratonul misterelor, Picătura de cunoaştere